Ascaris spp

Infecția cu Ascaris lumbricoides (ascaridioza)

Infecția cu Ascaris lumbricoides, cunoscută sub denumirea de ascaridioză, reprezintă una dintre cele mai frecvente parazitoze intestinale la nivel mondial, fiind întâlnită mai ales în zonele cu igienă deficitară și condiții sanitare precare.

Transmiterea bolii se realizează pe cale fecal-orală, prin ingestia ouălor parazitului prezente pe mâini murdare, alimente contaminate sau în apă infectată.

Ciclul biologic al parazitului

După ingestia ouălor, larvele sunt eliberate în intestinul subțire și traversează peretele intestinal, ajungând în circulația sanguină.

Prin intermediul circulației, larvele migrează către ficat și plămâni. La nivel pulmonar, ele traversează alveolele și urcă prin arborele respirator până în faringe, fiind ulterior înghițite din nou.

Ajunse din nou în intestinul subțire, larvele se dezvoltă în paraziți adulți. Viermii adulți pot avea dimensiuni mari, femela atingând chiar 20–35 cm lungime iar masculii 15-30 cm cu o grosime de 2-4 mm.

Simptomatologie

Manifestările clinice diferă în funcție de stadiul evolutiv al bolii și de numărul paraziților.

Faza pulmonară (de migrare larvară)

În timpul migrării prin plămâni pot apărea: tuse seacă, febră,respiratie suieratoare, dispnee, dureri toracice, eozinofilie. 

Uneori poate apărea sindromul Löffler, caracterizat prin infiltrate pulmonare tranzitorii și reacție alergică accentuată.

Faza intestinală

În faza intestinală, simptomele pot include: dureri abdominale, greață, balonare, tulburări de tranzit intestinal, inapetență, scădere în greutate, astenie. 

În infecțiile masive, pot apărea complicații severe: ocluzie intestinală, perforație intestinală, apendicită,migrarea parazitului în căile biliare sau pancreatice. 

La copii, infestările importante pot influența negativ dezvoltarea fizică și starea nutrițională.

Diagnostic

Diagnosticul se stabilește în principal prin examen coproparazitologic, care evidențiază ouăle parazitului în materiile fecale.

În anumite situații, paraziții adulți pot fi eliminați spontan prin scaun sau chiar prin cavitatea bucală.

Tratament și prevenție

Tratamentul constă în administrarea de medicamente antiparazitare recomandate de medic.

Măsurile de prevenție includ: spălarea riguroasă a mâinilor, igienizarea corectă a fructelor și legumelor, consumul de apă potabilă sigură, respectarea normelor de igienă sanitară,  evitarea contaminării solului cu materii fecale. 

Educația sanitară și igiena corespunzătoare joacă un rol esențial în prevenirea răspândirii infecției.