Infecția cu Enterobius vermicularis (oxiuroza)

Infecția cu Enterobius vermicularis, cunoscută popular sub denumirea de oxiuroză, reprezintă una dintre cele mai frecvente parazitoze intestinale întâlnite la om, în special la copii.

Transmiterea bolii se realizează pe cale fecal-orală, prin ingestia ouălor parazitului. Contaminarea apare frecvent prin intermediul mâinilor murdare, al obiectelor contaminate, lenjeriei, jucăriilor sau alimentelor insuficient igienizate.

Ciclul biologic al parazitului

După ingestie, ouăle ajung în intestinul subțire, unde eliberează larvele. Acestea migrează către intestinul gros, unde se dezvoltă în forme adulte.

Femela adultă migrează noaptea în regiunea perianală pentru a depune ouă, fenomen care determină simptomul caracteristic al bolii: pruritul anal intens( mancarimea), predominant nocturn.

Autoinfectarea este frecventă, deoarece ouăle depuse în regiunea perianală pot fi transferate pe mâini prin scărpinat și ulterior ingerate din nou.

Simptomatologie

Manifestările clinice pot varia de la forme asimptomatice până la simptome supărătoare, precum: prurit anal intens, mai ales nocturn, tulburări de somn, iritabilitate și agitație, dureri abdominale, greață, scăderea apetitului, oboseală și dificultăți de concentrare. 

În unele cazuri, la fetițe, parazitul poate migra în regiunea genitală și poate provoca vulvovaginite.

Diagnostic

Diagnosticul se stabilește cel mai frecvent prin testul „scotch” sau testul cu bandă adezivă, efectuat dimineața, înainte de igiena locală. Metoda permite identificarea ouălor depuse în regiunea perianală.

Examenul coproparazitologic poate fi uneori negativ, deoarece ouăle nu sunt eliminate constant în materiile fecale.

Tratament și prevenție

Tratamentul constă în administrarea de medicamente antiparazitare, asociate cu măsuri stricte de igienă pentru prevenirea reinfectării.

Deoarece infecția se transmite ușor între membrii familiei, se recomandă adesea tratarea simultană a tuturor contacților apropiați.

Măsurile de prevenție includ: spălarea riguroasă a mâinilor, tăierea scurtă a unghiilor, schimbarea, spălarea frecventă a lenjeriei, igienizarea jucăriilor și a suprafețelor, evitarea obiceiului de a duce mâinile la gură si nas.

Respectarea regulilor de igienă este esențială pentru limitarea transmiterii și prevenirea reinfectării.